Azi mă gândesc la Maria și la toți copiii cu boala fluturelui. Nu pot să vă arăt poza pe care o am în telefon cu Maria. Arsă pe față, locuiește într-un centru de plasament și doar tatăl o mai caută…
Azi mă gândesc la o mamă de 48 de ani care a plecat dintre noi zilele trecute. 3 din cei 7 copii nu sunt căsătoriți încă… Oare câți orfani nu plâng de aceste sărbător
„Să aveţi în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.” – Filipeni 2:5
Mintea noastră e ca o moară. Pui paie în ea? Macină și scoate paie mărunțite. Pui pietre? Scoate nisip. Pui grâu? Va ieși făină. Nu e goală niciodată. Macină mereu și aruncă afară ceea ce mărunțește.
Ești ceea ce gândești. Vorbești despre ceea ce gândești. Faptele tale sunt rodul gândurilor tale.
Îi dai minții tale să macine faptele pe care ți le-au făcut alții și care te-au deranjat? Vorbe pe care ți le-au spus și prin care te-au umilit? Va mărunți ură, ranchiună, răzbunare.
Te compari mereu cu alții în mintea ta și ești nemulțumit de ceea ce ei au și tu nu ai? Tărâța invidiei va curge imediat în sacul vieții tale.
Te gândești să pari important? Să se vadă că fără tine nu se poate? Nisipul mândriei va curge în vorbire și în trăire, iar astfel va ajunge repede în ochii celor de lângă tine, dus fiind de vântul înșelător al înălțării.
Nu ai vrea să pui acolo gânduri bune în schimb? Să gândești ca Isus? Să te gândești cum poți să te dezbraci de „eu” și să te îmbraci cu modestie. Să te gândești că cea mai mare valoare este ascultarea de voia lui Dumnezeu, iar astfel să fii frământat să o înțelegi și să o aplici…
Dacă gândești ca Isus, vei vorbi și vei trăi ca Isus. Și apoi vei ajunge în locul de sus unde a ajuns Isus.
Alimentează-ți mintea cu gânduri pozitive. Cu motive de mulțumire. Cu idealuri divine și țeluri binecuvântate. Cu întrebări despre cum să fii mai sfânt, mai respectuos și mai omenos. Gânduri despre cum să iubești mai mult. Despre jertfă și sacrificiu. Gânduri pe care Dumnezeu să le ștampileze și să deschidă ușa împlinirii pentru ele.
Numără-ți binecuvântările în gând, iar apoi vei vedea cum inima va fi umplută de bucurie și lacrimi de recunoștință vor apărea în ochi.
Gândește-te mai mult la veșnicie. La milioanele de ani pentru care te pregătești.
„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” - Coloseni 3:2
Iar apoi vei acționa în consecință.
Antrenează-ți mintea. Fă din ea o bibliotecă de valori. Organizează fiecare sertar și pune giuvaierele dragostei în ele.
Ai grijă când „cazi pe gânduri”. Să cazi pe un fotoliu, nu pe un loc cu spini și mărăcini. Să cazi, când ești istovit, lângă o oază cu palmieri, nu într-o prăpastie. Tu decizi ce duci în casa minții tale. Covorul nu se pune peste colb, ci peste parchetul curat. Colțarul nu stă în grajd, ci în sufragerie.
Ești designerul de interior al minții tale. Poți face din mintea ta o peșteră de lilieci sau un salon aranjat „la cheie“.
„Din prisosul inimii vorbește gura”, spunea Mântuitorul…
Cuvintele pe care le rostim sunt ferestrele minții noastre prin care cei care ne aud își dau seama ce e înăuntru. O minte curată nu scoate afară decât cuvinte curate.
Pe ușa minții ies faptele noastre. Dacă din casa minții a ieșit un grup de păianjeni, însoțit de gâze și șoareci, acolo nu e casă locuită, ci părăsită. Acolo nu s-a dat cu mopul de ani de zile, iar praful e mai gros decât talpa de la pantofi…
„Nu putem opri păsările să zboare deasupra casei, dar le putem opri să nu-și facă cuib”, spunea cineva.
Poate e nevoie să faci curat în minte. Apa Cuvântului divin poate curăți totul. Iar când ai terminat, să pui covorul de șters pantofii afară.
– „Descălțarea, vă rog!” să scrie pe el.
– „De ce?”, întreabă un gând cu noroi pe picioare și pe un ton obraznic. „De ce nu pot intra așa?”.
Iar tu să răspunzi fără ezitare: „Pentru că aici se dă cu parfum de cer în fiecare dimineață și se menține curățenia zilnică”.
i?
Azi mă gândesc la doamna care mi-a cerut de mai multe ori, anul trecut, morfină. Nu își dorește concediu la schi în Austria, nici sărbători în Dubai, ci morfină… Auzi? Morfină! Ca să mai scape de durerile îngrozitoare.
Azi mă gândesc la Andriy care a murit pe frontul din Ucraina în urmă cu câteva zile. Soția lui a făcut infarct când a primit vestea. Au rămas 2 copii orfani…
Azi mă gândesc la soldații ucrainieni și ruși care luptă pentru lăcomia unui om fără Dumnezeu. Mă gândesc la zecile de mii de părinți care la finalul anului 2022 nu aveau nevoie de artificii sau petarde, ci de copilul lor care să mai intre o dată în curtea casei…
Azi mă gândesc la partenerii înșelați de infidelitate. La copiii care au fost împărțiți în 2022 la pachet cu mașina de spălat și fierul de călcat în sălile de tribunal ale României. Ce bucurii mai au lacrimile trădării?
Azi mă gândesc la bătrânii care își calculează banii de pensie ca să le ajungă pentru factura la Enel. Care se uită la telefonul care sună tot mai rar să îi întrebe de sănătate…
Azi mă gândesc la cei din penitenciare. La regretele celor care și-au pierdut nu iPhone-ul, ci libertatea.
Azi mă gândesc la miile de cadouri care s-au împărțit copiilor nevoiași din țară. Fapte bune facem toți de Crăciun. Dar cum să le spunem unora că următoarele cadouri vin doar peste un an?
Azi mă gândesc la cei care sunt fericiți că au un lemn în sobă. Căldura a ajuns un lux pentru mulți din țara aceasta…
Azi mă gândesc la Anastasia. I-a scris mamei plecată în Anglia să vină acasă…. 1 din 3 copii români nu au părinții lângă ei…
Tu la cine te gândești?