Azi….

Azi…

Azi mă gândesc la Maria și la toți copiii cu boala fluturelui. Nu pot să vă arăt poza pe care o am în telefon cu Maria. Arsă pe față, locuiește într-un centru de plasament și doar tatăl o mai caută…

Azi mă gândesc la o mamă de 48 de ani care a plecat dintre noi zilele trecute. 3 din cei 7 copii nu sunt căsătoriți încă… Oare câți orfani nu plâng de aceste sărbători?

Azi mă gândesc la doamna care mi-a cerut de mai multe ori, anul trecut, morfină. Nu își dorește concediu la schi în Austria, nici sărbători în Dubai, ci morfină… Auzi? Morfină! Ca să mai scape de durerile îngrozitoare.

Azi mă gândesc la Andriy care a murit pe frontul din Ucraina în urmă cu câteva zile. Soția lui a făcut infarct când a primit vestea. Au rămas 2 copii orfani…

Azi mă gândesc la soldații ucrainieni și ruși care luptă pentru lăcomia unui om fără Dumnezeu. Mă gândesc la zecile de mii de părinți care la finalul anului 2022 nu aveau nevoie de artificii sau petarde, ci de copilul lor care să mai intre o dată în curtea casei…

Azi mă gândesc la partenerii înșelați de infidelitate. La copiii care au fost împărțiți în 2022 la pachet cu mașina de spălat și fierul de călcat în sălile de tribunal ale României. Ce bucurii mai au lacrimile trădării?

Azi mă gândesc la bătrânii care își calculează banii de pensie ca să le ajungă pentru factura la Enel. Care se uită la telefonul care sună tot mai rar să îi întrebe de sănătate…

Azi mă gândesc la cei din penitenciare. La regretele celor care și-au pierdut nu iPhone-ul, ci libertatea.

Azi mă gândesc la miile de cadouri care s-au împărțit copiilor nevoiași din țară. Fapte bune facem toți de Crăciun. Dar cum să le spunem unora că următoarele cadouri vin doar peste un an?

Azi mă gândesc la cei care sunt fericiți că au un lemn în sobă. Căldura a ajuns un lux pentru mulți din țara aceasta…

Azi mă gândesc la Anastasia. I-a scris mamei plecată în Anglia să vină acasă…. 1 din 3 copii români nu au părinții lângă ei…

Tu la cine te gândești?